What mystical animal are you? Griffin You are a griffin strong and graceful |
![]() Quizzes and Personality Tests |
Monday, August 27, 2007
What color is your soul painted? Purple Your soul is painted the color purple, which embodies the characteristics of sensuality, spirituality, creativity, wealth, royalty, nobility, mystery, enlightenment, arrogance, gaudiness, mourning, confusion, pride, delicacy, power, meditation, religion, and ambition. Purple falls under the element of Earth, and was once a European symbol of royalty; today it symbolizes the divine. |
![]() Quizzes and Personality Tests |
Wednesday, July 04, 2007
Monday, February 05, 2007
Daca in ultima vreme am tot umblat pe net dupa diverse, iata si o colectie de link-uri interesante pe care le-am strans...dupa interese si obiective, fireste, dar poate, cine stie, se vor dovedi folositoare si altcuiva decat mie :
http://www.tutor2u.net/default.asp
Sinteze de economie, sociologie, politica, religie,ITC.
http://stattrek.com/Lesson1/Intro.aspx
Pentru cei obsedati de "hypothesis testing", ca mine.
http://www.findarticles.com/
O resursa pentru articole gratis, din diverse reviste de profil -bune pentru referate si proiecte
http://french.about.com/gi/dynamic/offsite.htm?zi=1/XJ/Ya&sdn=french&cdn=education&tm=21&f=20&tt=14&bt=1&bts=0&zu=http%3A//www.umoncton.ca/gemeap/lexique.html
Dictionar francez de termeni economici
http://orthonet.sdv.fr/index.html
Sa scriem corect in franceza...
www.guttenberg.org
carti..pe gratis...
http://projectmanagement.ittoolbox.com/
Pentru cei ce vor sa invete Project Management
http://www.managementhelp.org/aboutfml/what-it-is.htm
Sinteze de management...daca aveti nevoie de informatie la obiect
http://www.e-articles.info/index.php#tutorials
Diverse articole pe o multime de teme...
http://www.askoxford.com/
Dictionarul Oxford, English to English
http://dictionary.cambridge.org/Default.asp?dict=F
Dictionarul Compact Cambridge (Franceza, dar exista si alte optiuni)
http://www.wordreference.com/fren/
...si un super Dictionar Francez-Englez ( plus expresii ce integreaza un anumit cuvant)
Cam atat deocamdata, dar nu imi puteti reprosa ca nu v-am facut viata putin mai usoara pe ziua de azi.
http://www.tutor2u.net/default.asp
Sinteze de economie, sociologie, politica, religie,ITC.
http://stattrek.com/Lesson1/Intro.aspx
Pentru cei obsedati de "hypothesis testing", ca mine.
http://www.findarticles.com/
O resursa pentru articole gratis, din diverse reviste de profil -bune pentru referate si proiecte
http://french.about.com/gi/dynamic/offsite.htm?zi=1/XJ/Ya&sdn=french&cdn=education&tm=21&f=20&tt=14&bt=1&bts=0&zu=http%3A//www.umoncton.ca/gemeap/lexique.html
Dictionar francez de termeni economici
http://orthonet.sdv.fr/index.html
Sa scriem corect in franceza...
www.guttenberg.org
carti..pe gratis...
http://projectmanagement.ittoolbox.com/
Pentru cei ce vor sa invete Project Management
http://www.managementhelp.org/aboutfml/what-it-is.htm
Sinteze de management...daca aveti nevoie de informatie la obiect
http://www.e-articles.info/index.php#tutorials
Diverse articole pe o multime de teme...
http://www.askoxford.com/
Dictionarul Oxford, English to English
http://dictionary.cambridge.org/Default.asp?dict=F
Dictionarul Compact Cambridge (Franceza, dar exista si alte optiuni)
http://www.wordreference.com/fren/
...si un super Dictionar Francez-Englez ( plus expresii ce integreaza un anumit cuvant)
Cam atat deocamdata, dar nu imi puteti reprosa ca nu v-am facut viata putin mai usoara pe ziua de azi.
Wednesday, January 31, 2007
Numbness
I cannot spell
words of shadow
silence grows inside the circle
three times a circle , nine times a wall
rain drops cling to the window, wipe them away, like that, effortlessly
as you would crush a dream
it’s just another page of the book no one will read
one day…
morning shrinks
under the grey sky.
I cannot spell
words of shadow
silence grows inside the circle
three times a circle , nine times a wall
rain drops cling to the window, wipe them away, like that, effortlessly
as you would crush a dream
it’s just another page of the book no one will read
one day…
morning shrinks
under the grey sky.
Monday, January 22, 2007
10
« Imposibil ».
Ar fi vrut să se ridice, să reia testul, de la capăt. Lângă ea, pe terminal, căutarea continua, nebună, oarbă…
Faliile interdimensionale erau subţiri. Principiile Trecerii fuseseră expuse teoretic cu cel puţin 350 de ani în urmă. Tehnologia însă nu fusese folosită…până când izbucnise Teroarea.
Duşmanul care venea de nicăieri.
Işi amintea una dintre sesiunile de pregătire prin care trecuse, în timpul antrenamentelor preliminare. Instructorul era un individ scund, între două vârste, cu privire severă.
« Principiul multi dimensionalităţii este … »
… « Tocmai faptul că nu putem fi şi aici şi în altă parte, îl întrerupsese Aiden. Pe el ideea părea să-l fascineze. Straturile temporale sunt prea subţiri pentru a suporta presiunea. Teoretic ar putea exista matrice identice în două dimensiuni diferite, dar tensiunea la care ar fi supuse le-ar provoca distrugerea. De asemenea, transferurile de energie şi materie nu pot să aibă loc decât între anumite limite. Zâmbise uşor. Dacă ne-am muta cu toţii într-o altă dimensiune ca să trăim fericiţi sub cer senin, faliile interdimensionale s-ar curba până la a determina anihilarea celor 2 lumi. Ca să nu mai vorbim de cantitatea ab-so-lut inimaginabilă de energie ce ar fi necesară. Datorită aceluiaşi principiu, o Trecere nu poate fi făcută pentru mai mult de 7 zile. E limita maximă atinsă până acum. Trecerea în sine se face cu ajutorul unui sistem ce copiază matricea celulară şi o stochează. Acest reziduu determină curbarea straturilor temporale, provocând exact tensiunea de care am vorbit. În absenţa acestei matrici, nu ne-am mai putea însă întoarce de unde am plecat. E un soi de fir al Ariadnei, dacă vreţi… »
Aislin era sigură că nimeni altcineva nu îi înţelesese metafora….
Instructorul îl cerceta cu gura căscată, uitând de atitudinea-i severă, iar Aiden surâdea nepăsător.
« Şi atunci Distrugătorii cum de pot să invadeze o dimensiune după cealaltă, fără a suferi aceste efecte ? » întrebase cineva şovăielnic.
« Banuim că tehnologia lor nu foloseşte matrice celulare…” ripostase instructorul fără prea multă convingere. Să trecem mai departe… »
« Imposibil. »
Structura genomială a ADN-ului din firele de păr aduse de Aiden se suprapusese în proporţie de 97.5% peste unul din modelele existente în baza de date.
Stiuse încă dinainte să privească ecranul micuţului dispozitiv de analiză.
Tulburarea lui Aiden era pentru ea ca o carte deschisă.
Layna.
Se ridică şi se duse lângă el. Stătea încremenit lânga ferestră, cu o mână încleştată pe draperiile trase.
— S-a potrivit, nu ? întrebă, şi glasul îi tremură, nefiresc de slab, lipsit de orice fărâmă de voinţă.
— Da, zise Aislin, impersonal. 97.5 la sută.
Aiden se cutremură. Făra să vrea, Aislin se trezi ridicând o mână şi punând-o pe umărul lui. Ii şopti numele. Şi deodată, se trezi că Aiden parcă se frânge…o trase după el…se prăbuşiră amândoi în genunchi pe podea, el cu capul înfundat în umărul ei, cu trupul zguduit de suspine.
— Când am văzut-o…murmură…nu-ţi poţi imagina cât de tare seamănă…cât de mult…E Layna în carne şi oase şi totuşi nu e ea…parcă mi se întunecase mintea…nu vedeam decât clipa aceea…ultima clipă…Oooohhhh…
Plângea acum de-a binelea, cu deznădejde, cu dinţii strânşi şi Aislin simţea lacrimile prelingându-i-se pe piele, fierbinţi…Îi mângâie părul, incapabilă să rostească vreun cuvânt. Erau în siguranţă, îşi spuse. Nici o cameră de supraveghere nu putea să îi înregistreze slăbiciunea.
Numai că durerea lui o răscolea pe ea însăşi, ca un cuţit înveninat răsucit în rană.
« Nu vei uita niciodată, nu ? »
Lipită de el îi percepea fiecare suspin, fiecare bătaie de inimă, într-un mod agonizant de dulce..
« Vei rămâne deci al ei pentru totdeauna… »
Gândul era o suferinţă amplificată la infinit. Dincolo de el, întrebările pragmatice se înghesuiau in spaţiul conştienţei ei, cerându-şi dreptul la atenţie. Le alungă pentru încă un moment, dornică să soarbă până la capăt agonia îmbrăţişării lui Aiden.
« Imposibil ».
Ar fi vrut să se ridice, să reia testul, de la capăt. Lângă ea, pe terminal, căutarea continua, nebună, oarbă…
Faliile interdimensionale erau subţiri. Principiile Trecerii fuseseră expuse teoretic cu cel puţin 350 de ani în urmă. Tehnologia însă nu fusese folosită…până când izbucnise Teroarea.
Duşmanul care venea de nicăieri.
Işi amintea una dintre sesiunile de pregătire prin care trecuse, în timpul antrenamentelor preliminare. Instructorul era un individ scund, între două vârste, cu privire severă.
« Principiul multi dimensionalităţii este … »
… « Tocmai faptul că nu putem fi şi aici şi în altă parte, îl întrerupsese Aiden. Pe el ideea părea să-l fascineze. Straturile temporale sunt prea subţiri pentru a suporta presiunea. Teoretic ar putea exista matrice identice în două dimensiuni diferite, dar tensiunea la care ar fi supuse le-ar provoca distrugerea. De asemenea, transferurile de energie şi materie nu pot să aibă loc decât între anumite limite. Zâmbise uşor. Dacă ne-am muta cu toţii într-o altă dimensiune ca să trăim fericiţi sub cer senin, faliile interdimensionale s-ar curba până la a determina anihilarea celor 2 lumi. Ca să nu mai vorbim de cantitatea ab-so-lut inimaginabilă de energie ce ar fi necesară. Datorită aceluiaşi principiu, o Trecere nu poate fi făcută pentru mai mult de 7 zile. E limita maximă atinsă până acum. Trecerea în sine se face cu ajutorul unui sistem ce copiază matricea celulară şi o stochează. Acest reziduu determină curbarea straturilor temporale, provocând exact tensiunea de care am vorbit. În absenţa acestei matrici, nu ne-am mai putea însă întoarce de unde am plecat. E un soi de fir al Ariadnei, dacă vreţi… »
Aislin era sigură că nimeni altcineva nu îi înţelesese metafora….
Instructorul îl cerceta cu gura căscată, uitând de atitudinea-i severă, iar Aiden surâdea nepăsător.
« Şi atunci Distrugătorii cum de pot să invadeze o dimensiune după cealaltă, fără a suferi aceste efecte ? » întrebase cineva şovăielnic.
« Banuim că tehnologia lor nu foloseşte matrice celulare…” ripostase instructorul fără prea multă convingere. Să trecem mai departe… »
« Imposibil. »
Structura genomială a ADN-ului din firele de păr aduse de Aiden se suprapusese în proporţie de 97.5% peste unul din modelele existente în baza de date.
Stiuse încă dinainte să privească ecranul micuţului dispozitiv de analiză.
Tulburarea lui Aiden era pentru ea ca o carte deschisă.
Layna.
Se ridică şi se duse lângă el. Stătea încremenit lânga ferestră, cu o mână încleştată pe draperiile trase.
— S-a potrivit, nu ? întrebă, şi glasul îi tremură, nefiresc de slab, lipsit de orice fărâmă de voinţă.
— Da, zise Aislin, impersonal. 97.5 la sută.
Aiden se cutremură. Făra să vrea, Aislin se trezi ridicând o mână şi punând-o pe umărul lui. Ii şopti numele. Şi deodată, se trezi că Aiden parcă se frânge…o trase după el…se prăbuşiră amândoi în genunchi pe podea, el cu capul înfundat în umărul ei, cu trupul zguduit de suspine.
— Când am văzut-o…murmură…nu-ţi poţi imagina cât de tare seamănă…cât de mult…E Layna în carne şi oase şi totuşi nu e ea…parcă mi se întunecase mintea…nu vedeam decât clipa aceea…ultima clipă…Oooohhhh…
Plângea acum de-a binelea, cu deznădejde, cu dinţii strânşi şi Aislin simţea lacrimile prelingându-i-se pe piele, fierbinţi…Îi mângâie părul, incapabilă să rostească vreun cuvânt. Erau în siguranţă, îşi spuse. Nici o cameră de supraveghere nu putea să îi înregistreze slăbiciunea.
Numai că durerea lui o răscolea pe ea însăşi, ca un cuţit înveninat răsucit în rană.
« Nu vei uita niciodată, nu ? »
Lipită de el îi percepea fiecare suspin, fiecare bătaie de inimă, într-un mod agonizant de dulce..
« Vei rămâne deci al ei pentru totdeauna… »
Gândul era o suferinţă amplificată la infinit. Dincolo de el, întrebările pragmatice se înghesuiau in spaţiul conştienţei ei, cerându-şi dreptul la atenţie. Le alungă pentru încă un moment, dornică să soarbă până la capăt agonia îmbrăţişării lui Aiden.
Thursday, January 18, 2007
9
Alerga printr-un coridor îngust. Luminile se stinseseră şi tot ce auzea erau propriii paşi şi bătăile precipitate ale inimii. Deodată se opri. Înaintea sa, zgomotul unei prăbuşiri răsunase înfundat. Pământul începu să-i tremure sub picioare. Dându-se puţin înapoi căută sprijinul unui perete…numai că peretele nu mai era acolo. Zidurile se topeau, de parcă ar fi fost făcute din ceară şi se trezi dintr-o dată în mijlocul unei câmpii în ruine. Bucăţi de metal şi beton pretutindeni, răsucite, modelate în cele mai ciudate forme de forţa unei explozii uriaşe.
Stătea în mijlocul lor, simţind panica… urca prin ea o dată cu fiecare bătaie de inimă. Umbre se furişau printre bolovani… nu le vedea, dar le simţea, cu toate percepţiile senzoriale amplificate la maximum.
« Concentrează-te », îşi şopti, impunându-şi să treacă în modul de apărare.
Prezenţele erau atât de aproape încât o striveau. Păşi înapoi, instinctiv.
« Aislin Toth, Nemesis, Cod 451668. Activare 50%. »
Apoi in vreme ce simţea cunoscuta energie cum o inundă, ultima fărâmă de lumină se stinse în jurul ei…
— Trezeşte-te, Aislin !
Glasul lui Aiden. Intinse mână, bâjbâi şi se agăţă de umărul lui, cu teroarea înecatului. Incercă să-şi calmeze ritmul respiraţiei. Doar un vis. Işi încleştă degetele mai tare în umărul lui Aiden, ştiind că strânsoarea ei era în clipa aceea suficient de puternică cât să ucidă, dar că el nu va scoate nici măcar un sunet de durere.
— Ai găsit ceva ?
Ridică din umeri. Era încă prea tulburată ca să poată scoate un cuvânt, dar îi dădu drumul şi se întoarse spre ecranul terminalului aşezat pe noptiera de lângă pat.
Apăsă o tastă şi se holbă incredulă la rezultate.
— Două milioane şapte sute şaptezeci şi patru de intrări preliminare. Urează-mi noroc.
Abia atunci îşi dădu seama că şi el răsufla precipitat. Răsucindu-se brusc înapoi îl privi, conştientă, chiar şi în penumbra dinăuntru, de fiecare trăsătură a chipului lui, datorită vederii nocturne.
— Ce s-a întâmplat ?
— Am văzut o nălucă, gemu el…Ştii că te-am întrebat o dată dacă teoretic măcar..ar fi posibil ca noi…să existăm simultan în mai multe dimensiuni…
— Teoretic da, spuse Aislin. Era o speculaţie foarte populară la un moment dat. Dar nici o trecere nu a obţinut dovada asta… Intr-un univers paralel e posibil…însă dimensiunile acestea sunt separate de foiţe spaţio-temporale mult mai fragile…existenţa a doua matrici identice ar provoca perturbări serioase…Se opri brusc, studiindu-l confuz. Aiden, tu eşti expertul în teoria Trecerilor, nu eu.
— Da, zise Aiden, scuturând din cap. Ochii lui trădau o durere fără margini. Insă nu mai sunt sigur pe ceea ce ştiu atunci când…Aislin, poţi să faci o analiză genetică aici ?
— Aici ? Aislin înălţă din nou din umeri. Işi scosese uniforma neagră, prea bătătoare la ochi şi purta o bluză simplă şi o pereche de pantaloni albaştri, cumpărate dintr-un magazin din cale. Cu părul scurt încadrându-i chipul poate prea palid, părea aproape normală, gândi Aiden, deşi umărul încă îl mai durea din cauza strânsorii ei, ce ar fi zdrobit cu siguranţă oasele oricărui alt om. Visase urât, se gândi. Stia prea bine ce vedea Aislin în coşmarurile ei. Aceeaşi câmpie arsă, plină de ruine, aceleaşi umbre negre de care numai prin distrugere reuşeai să scapi îl bântuiau şi pe el. In asemenea clipe, le venea greu să se controleze…sau poate că mecanismele de protecţie inserate în minţile lor mai dădeau greş uneori. Si orice scăpare, oricât de mică din autocontrolul de fier pe care fuseseră siliţi să şi-l impună putea să provoace ea însăşi un dezastru…
— Da, pot, spunea Aislin. Dar va avea erori…5 până la 7%...
— Cred că e suficient, murmură Aiden. Intinse spre ea palma deschisă şi Aislin văzu două sau trei fire de păr castanii.
Alerga printr-un coridor îngust. Luminile se stinseseră şi tot ce auzea erau propriii paşi şi bătăile precipitate ale inimii. Deodată se opri. Înaintea sa, zgomotul unei prăbuşiri răsunase înfundat. Pământul începu să-i tremure sub picioare. Dându-se puţin înapoi căută sprijinul unui perete…numai că peretele nu mai era acolo. Zidurile se topeau, de parcă ar fi fost făcute din ceară şi se trezi dintr-o dată în mijlocul unei câmpii în ruine. Bucăţi de metal şi beton pretutindeni, răsucite, modelate în cele mai ciudate forme de forţa unei explozii uriaşe.
Stătea în mijlocul lor, simţind panica… urca prin ea o dată cu fiecare bătaie de inimă. Umbre se furişau printre bolovani… nu le vedea, dar le simţea, cu toate percepţiile senzoriale amplificate la maximum.
« Concentrează-te », îşi şopti, impunându-şi să treacă în modul de apărare.
Prezenţele erau atât de aproape încât o striveau. Păşi înapoi, instinctiv.
« Aislin Toth, Nemesis, Cod 451668. Activare 50%. »
Apoi in vreme ce simţea cunoscuta energie cum o inundă, ultima fărâmă de lumină se stinse în jurul ei…
— Trezeşte-te, Aislin !
Glasul lui Aiden. Intinse mână, bâjbâi şi se agăţă de umărul lui, cu teroarea înecatului. Incercă să-şi calmeze ritmul respiraţiei. Doar un vis. Işi încleştă degetele mai tare în umărul lui Aiden, ştiind că strânsoarea ei era în clipa aceea suficient de puternică cât să ucidă, dar că el nu va scoate nici măcar un sunet de durere.
— Ai găsit ceva ?
Ridică din umeri. Era încă prea tulburată ca să poată scoate un cuvânt, dar îi dădu drumul şi se întoarse spre ecranul terminalului aşezat pe noptiera de lângă pat.
Apăsă o tastă şi se holbă incredulă la rezultate.
— Două milioane şapte sute şaptezeci şi patru de intrări preliminare. Urează-mi noroc.
Abia atunci îşi dădu seama că şi el răsufla precipitat. Răsucindu-se brusc înapoi îl privi, conştientă, chiar şi în penumbra dinăuntru, de fiecare trăsătură a chipului lui, datorită vederii nocturne.
— Ce s-a întâmplat ?
— Am văzut o nălucă, gemu el…Ştii că te-am întrebat o dată dacă teoretic măcar..ar fi posibil ca noi…să existăm simultan în mai multe dimensiuni…
— Teoretic da, spuse Aislin. Era o speculaţie foarte populară la un moment dat. Dar nici o trecere nu a obţinut dovada asta… Intr-un univers paralel e posibil…însă dimensiunile acestea sunt separate de foiţe spaţio-temporale mult mai fragile…existenţa a doua matrici identice ar provoca perturbări serioase…Se opri brusc, studiindu-l confuz. Aiden, tu eşti expertul în teoria Trecerilor, nu eu.
— Da, zise Aiden, scuturând din cap. Ochii lui trădau o durere fără margini. Insă nu mai sunt sigur pe ceea ce ştiu atunci când…Aislin, poţi să faci o analiză genetică aici ?
— Aici ? Aislin înălţă din nou din umeri. Işi scosese uniforma neagră, prea bătătoare la ochi şi purta o bluză simplă şi o pereche de pantaloni albaştri, cumpărate dintr-un magazin din cale. Cu părul scurt încadrându-i chipul poate prea palid, părea aproape normală, gândi Aiden, deşi umărul încă îl mai durea din cauza strânsorii ei, ce ar fi zdrobit cu siguranţă oasele oricărui alt om. Visase urât, se gândi. Stia prea bine ce vedea Aislin în coşmarurile ei. Aceeaşi câmpie arsă, plină de ruine, aceleaşi umbre negre de care numai prin distrugere reuşeai să scapi îl bântuiau şi pe el. In asemenea clipe, le venea greu să se controleze…sau poate că mecanismele de protecţie inserate în minţile lor mai dădeau greş uneori. Si orice scăpare, oricât de mică din autocontrolul de fier pe care fuseseră siliţi să şi-l impună putea să provoace ea însăşi un dezastru…
— Da, pot, spunea Aislin. Dar va avea erori…5 până la 7%...
— Cred că e suficient, murmură Aiden. Intinse spre ea palma deschisă şi Aislin văzu două sau trei fire de păr castanii.
Subscribe to:
Posts (Atom)